Cum a reușit Spiru Haret modernizarea și cum să ne inspirăm din ea

PORTRET Cum i-a învăţat carte Spiru Haret pe români: „Cele ce se spun în şcoală nu sunt decât vorbe cari sboară“

Spiru Haret a fost un ministru care a umblat prin şcoli, le-a scris învăţătorilor şi, mai ales, a întors privirea către cei mulţi şi analfabeţi. Haretismul înseamnă că o schimbare socială şi economică a unei ţări nu se poate realiza fără participarea tuturor grupurilor sociale.

În România, există zeci de universităţi, private şi de stat. Anual, pe porţile lor ies sute de mii de absolvenţi. Totuşi, statisticile pictează un tablou sumbru: în 2016, numai 19,2% din populaţia salariată a ţării avea studii superioare – România clasându-se pe ultimul loc în UE, unde media era de 33%. Ştirile despre aceşti absolvenţi adaugă încă o tuşă de îngrijorare. Şirul aşa-numitelor „fabrici de diplome“, care cuprinde atât universităţi de stat, cât şi particulare, a dus în derizoriu ideea de a încheia un ciclu superior de învăţământ. Scandalul care a deschis cutia Pandorei universitare a implicat Universitatea „Spiru Haret“ din Bucureşti, care în 2009 ajunsese la 300.000 de studenţi în numai cinci ani de când lăsase deoparte educaţia şi se lansase în industria de tipărit adeverinţe şi certificate de absolvire. Zece ani mai târziu, se discută despre analfabetismul funcţional aproape ca despre o ameninţare la adresa securităţii statului – ceea ce poate că şi este. România este ţara cu cea mai mare rată de analfabetism funcţional din UE, cu 42% din elevi incapabili să înţeleagă un text citit la prima vedere, conform studiului prezidenţial România Educată, realizat în 2018.

Aceasta este numai o schiţă sumară a situaţiei învăţământului românesc. Arată, totuşi, silueta unui sistem sluţit de reforme promise, neterminate, iluzorii. În urma lui, mult mai puţin discutat, rămâne acest mic aspect: numele lui Spiru Haret – omul care a pus pe picioare sistemul educaţional din România în urmă cu mai bine de un secol – a fost luat în deşert şi a ajuns să nu mai amintească de figura istorică, ci doar să ridice sprâncene a indignare. Învăţământul contemporan nu mai arată aşa cum şi l-a imaginat el, după cum nici miniştrii ce i-au urmat nu l-au avut drept model (decât, probabil, în discursuri demagogice). Ce poate fi mai revelator decât acest detaliu: în 2015, casa memorială Spiru Haret, aflată pe strada Gheorghe Manu 7, a fost demolată pentru a face loc unor apartamente de lux, cu autorizaţia doctorului Oprescu, primar general al Capitalei.

Elevul Spiru, autodidact

Spiru Haret s-a născut la Iaşi, pe 15 februarie 1851. Comisul Costache Haret şi Smaranda Ştefanovici, căsătoriţi în 1850, au avut cinci copii: Spiru, Alexandru, Mihai, Pulheria şi Ana. Detaliile biografice sunt destul de precare – se cunoaşte, în schimb, că micul Spiru a fost susţinut de timpuriu în şcoală de către o mătuşă din Bucureşti.

Despre educaţia primită a povestit chiar fostul ministru, în articolul „Amintiri din viaţa de şcoală“, apărut în „Gazeta matematică“: „Învăţătura primară am început-o în casă, am urmat-o câtva timp la şcoala primară din Dorohoi, pe urmă la cea din Sărărie din Iaşi; am apucat vreo două luni şi la cea din Verde din Bucureşti. Era tocmai în vremea prefacerilor de pe la începutul domniei lui Cuza. La Dorohoi, se învăţa încă cu litere chirilice modernizate; ba încă veniseră odată peste noi la şcoală nişte elevi ai unei şcoale de cântăreţi bisericeşti, cu bărbile până la brâu, cari nu cunoşteau decât vechile litere slavone. La Iaşi, am găsit introduse literele latine; în clasa III şi IV se învăţa şi latineşte, ultimul rest, care a şi dispărut în anii aceia, din vechea organizare a lui Laurian (n.r. – August Treboniu Laurian). La Bucureşti, bieţii copii merseseră şi mai departe, şi-şi băteau capul să înveţe ortografia etimologică, care-i făcea să scrie Stellatina în loc de Slatina“.

Din toamna lui 1862, a continuat cursurile la Liceul „Sf. Sava“, unde a cunoscut şi mai mult neajunsurile sistemului de învăţământ. Povestea în acelaşi articol: „În acea casă mică, veche, umedă, cu clasele înşirate în jurul curţii, în nişte încăperi clădite la întâmplare, unele într-o stare de infecţie de nedescris, am petrecut şapte ani din viaţa mea, ani de veselie, de cântece şi de jocuri, întrerupte din când în când de iuţi supărări pe care ni le pricinuia o lecţie prea mare, ori dimensiile prea de tot reduse ale porţiilor pe cari ni le servia economul ţigan al internatului“. Îşi amintea cum, în această perioadă, s-a zbătut să înţeleagă matematica de la profesorul Al. Borănescu: „Carte nu aveam. Textul cursului îl redigeam noi, după notele din clasă: se poate închipui cum“. A învăţat, până la urmă, pentru că s-a străduit. Iar la maturitate credea că tocmai acest chin de a învăţa de unul singur l-a ajutat cel mai mult. În liceu a decis că avea să studieze la facultate matematica.

Rareori se puteau termina cursurile. Pregătirea neîndestulătoare a studenţilor veniţi din licee pe de o parte, iar pe de alta încărcarea excesivă a profesorilor, făceau că părţi întregi din materie rămâneau neatinse în curs. În trei ani cât am fost eu în Universitate, nu ştiu să se fi făcut măcar o lecţie de botanică. Marin era silit să scurteze chimia organică, Bacaloglu optica, Petrescu geometria în spaţiu, Lahovari mecanica. Spiru Haret, în „Gazeta matematică“

Sursa articol: https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/portret-cum-i-a-invatat-carte-spiru-haret-pe-1971611.html

Sursa video - https://youtu.be/lntnRPaDnw4