FRESCA PIATA UNIVERSITATII ❤️ 💛 💙

FRESCA PIAȚA UNIVERSITĂȚII ❤️💛💙

Prezentare video cu explicații a modului de utilizare a FRESCEI.

FRESCA reprezintă un mod genial de sinteză, structurare și navigare rapidă prin hiper-bibliografia împotrivirii faţă de aşezarea evreilor în România.
Remarcați aspectul tricolor în roșu, galben și albastru al Frescei.

Cercetătorul interdisciplinar Ioan Roșca a făcut o muncă incredibilă de colectare, extragere, catalogare, structurare, sinteză și organizare a bibliografiei pe această tematică într-o aplicație software pot spune genială ca mod de concept al ergonomiei informației.
Cu siguranță că acest software poate fii folosit pentru organizarea și accesul facil la orice fel de informații, e un adevărat sistem de operare pentru baze de date, arhive, biblioteci, enciclopedii etc.
Mulțumim autorului pentru acest volum de muncă imens din spatele acestui proict și pentru că astfel avem șansa și ușurința de a ajunge la materiale extrem de prohibite în această lume a cenzurei, manipulării și deturnării informației.

Prin această prezentare video doresc să evidențiez într-un mod rapid modul de utilizare a Frescei, prin fragmentul video extras dintr-o prezentare mult mai amplă a acestui proiect, făcută chier de autor în cadrul unei emisiuni online. (link la final).
În partea a doua a videoului e prezentat textul cu explicații ale autorului, cu privire la motivele care l-au condus și determinat să realizeze această deosebit de utilă unealtă și a modului în care a conceput întreaga ei arhitectură.

În contextul actual, Fresca vine ca o contrapondere a noii programe școlare, respectiv introducerea Istoriei Evreilor ca materie de studiu în clasele gimnaziale.

Mai jos citez textul cu explicații atașat FRESCEI.

Fresca împotrivirii faţă de aşezarea evreilor în România Hiper-bibliografia unei perspective.

Vizualizați pe calculator !
https://fresca.piatauniversitatii.com

”I Explicaţie la lansare (vezi contextul la
http://www.piatauniversitatii.com/perspective/
Fresca împotrivirii faţă de aşezarea evreilor în România - hiper-bibliografia unei perspective
Preambul (extras din raportul comisiei Wiesel)

https://www.ushmm.org/m/pdfs/20080725-romania-commission-executive-summary-romanian.pdf : "Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului român modern şi cu apariţia bogatei tradiţii culturale naţionale care a însoţit unirea principatelor, independenţa şi crearea României Mari. Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două războaie mondiale a crescut direct din seminţele sădite în evenimentele majore ale dezvoltării ţării începută la jumătatea secolului al XIX-lea.Din motive care puteau diferi de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viaţa politică, culturală şi spirituală a societăţii româneşti au existat, în forme variate şi cu diverse intensităţi, puternice curente antisemite.Acestea au fost prezente în cea mai mare parte a secolului care a precedat ascensiunea la puterea a Partidului Naţional Creştin în 1937, instalarea dictaturii regale în 1938 şi a statului naţional-legionar condus de Ion Antonescu în 1940 - cu alte cuvinte, a secolului care a culminat cu Holocaustul[] toate aceste guverne au reprezentat o continuitate esenţială cu ideile antisemite româneşti care îşi aveau originea în perioada de dinaintea primului război mondial.[]ceea ce a fost nou[] nu a fost natura antisemitismului pe care ei l-au adoptat, ci faptul că antisemitismul a trecut din registrul expresiilor verbale şi al izbucnirilor ocazionale de violenţă, în cel al politicii guvernamentale şi al acţiunii de stat.[] Chiar şi această modificare a politicii s-a făcut în cadrul unei continuităţi fundamentale cu ideile care fuseseră parte integrantă din discursul politic, intelectual şi spiritual al luptei din secolul XIX pentru crearea unui stat românesc independent"

Această teză sintetizatoare, conform căruia reacţia faţă de aşezarea evreilor în România reprezintă "antismitism", a fost asumată de oficialii statului român. Cei care au ţinut să scoată în evidenţă rădăcinile istorice ale evenimentelor din perioada 1938-1944 (probabil, ca să dea mai multă credibilitate acuzaţiilor ce susţin pretenţiile de despăgubire ) au săpat munca comisiei Wiesel, dinăuntru. Ei comiţînd aici, plenar, crima (conform legilor represive de combatere a antisemitismului) de a explica/ justifica răspunsul românilor, la un veac de cotropire pre- palestiniană. Ca să verifici riguros teza Comisiei Wiesel privind rădăcinile înfruntării, nu rămâne decât să consulţi , minuţios, bibliografia rezistenţei, la care se face referire în paragraful reprodus mai sus. Nu am motive să cred că autorii noilor manuale de istorie (filosemită / anti-românească) vor face acest efort, prezentînd elevilor români întregul curs al "chestiunii evreieşti".

Mi-am propus deci să analizez validitatea acestor consideraţii, călătorind de-a lungul contenciosului istoric româno-evreiesc; şi să găsesc o formă expresivă de a expune poziţionările la care se referă citata sinteză a situaţiei, alcătuind o hyper-frescă bibliografică a reacţiei naţionalismului românesc faţă de "intruşii" evrei , explorabilă (prin Internet); formulă explicativă care să-mi ilustreze şi viziunea (expusă succint în capitolul anterior) privind organizarea spaţiilor informaţionale complexe, folosind tehnologia tele-informatică. Am organizat ca sub-spaţiu explorabil din fresca naţionalismului românesc, hyperperspectiva celor care s-au împotrivit penetrării străinilor (retro- acuzaţi azi de "xenofobie" sau "anti-semitism"). Abordarea longitudinală, de-a lungul fenomenelor seculare , fiind esenţială, pentru a vedea privirea lui Eminescu: care se împotriveşte năvalei evreieşti , dar consideră şi mai vinovaţi fanarioţii care au încurajat această invazie, pe un teritoriu pe care l-au tratat nemilos, ca alogeni.

Utilitatea demersului este şi meta-juridică. Apariţia legilor 107/2006, 217/2015, 157/2018, impune practicii juridiciare o analiză a surselor documentare, care să scoată în evidenţă ansamblul luărilor de poziţie ne-convenabile (pentru Ministerul Adevărului instalat la Bucureşti) ale înaintaşilor noştri, reflecînd contextul în care acestea s-au produs şi modul în care s-au înlănţuit, în dialectica devenirii istorice. O astfel de amenajare "hyper-muzeistică" (de unde aluzia de frescă- cu trimitere la aceea de pe columna lui Traian… ) este necesară pentru ca represiunea proiectată contra aprobatorilor antisemiţilor vechi să devină măcar previzibilă: legislatorii aserviţi ar trebui să precizeze care dintre afirmaţiile/ actele apărătorilor naţiunii trebuie denunţate/ criminalizate, pentru ca aceia care şi-ar arăta acordul (justificînd etc.) cu emiterea respectivelor idei să fie buni de puşcărie. Studiul acestui fagure ideatic conduce la legitimarea sau la delegitimarea suplimentară a legilor represive (care oricum sunt inadmisibile, într-un regim democratic şi suveran). Ce sens are, de exemplu, să acuzi un tînăr legionar (lăncier) că a aderat la viziunea unor mentori ai săi (Eminescu, Iorga, A.C. Cuza etc.)- dacă nu condamni, în acelaşi timp, respectivele modele; sau, nu arăţi ce s-ar fi schimbat, astfel încît teza (nocivităţii) cotropirii evreieşti să nu mai fi fost valabilă după 1918 (tocmai cînd prezicerea că musafirii vor acapara economia se adeverea) ? În fine, ce s-a schimbat azi, încît să întemniţăm pe cel care s-ar arăta preocupat de victoria evreilor comunişti sau de excesul de putere evreiască în România?

Munca de selectare a documentelor, de scanare şi transformare în format text, de clasificare şi indexare s-a arătat amplă. O bună parte dintre personalităţile noastre culturale s-au implicat în denunţarea "invaziei şi cotropirii economice", considerînd că e vorba de apărarea ţării de un atac corosiv, viral, de o distrugere pe dinăuntru. Lucrările lor au fost metodic uitate sau epurate (ultima dată, de comunişti). Dar apariţia scanerelor si cataloagelor digitale au permis numeroase recuperări, lista devenind intimidant de mare. Ca atare, temîndu-mă că lucrarea se va prelungi (poate dincolo de marginea vitalităţii mele) m-am decis să prezint un raport preliminar de cercetare, un rezumat privind acest studiu de caz (privind explorabilitatea viziunilor partajate), abţinîndu-mă de la comentarii personale şi încercînd să redau sintetico-analitic pledoaria colectivă diseminată în texte. Rămânînd ca cititorii /vizitatorii să aprecieze nu numai validitatea susţinerilor fiecărui autor ci şi poziţionarea respectivei intervenţii în ţesătura perspectivei partajate. Dacă a ieşit un rechizitoriu coerent- nu e vina mea ci a criteriului de selecţie a materialelor şi a efortului de fuziune ideatică.

Pentru o pledoarie în sens contrar trebuie alcătuită bibliografia filosemitismului (sau a condamnării antisemitismului). Are cine şi are din ce. Propaganda măsluitorilor istoriei scrise a acoperit vocile participanţilor la istoria trăită cu straturi groase de contra-sens fabricat, care au răsturnat perspectiva privind destinul ţării. Civilizaţia a progresat spre "1984", spre cultivarea conştiinţelor docilizate de către putere. S-a terminat cu poiana gîndurilor crescute suveran, dinăuntru, din seminţe răspîndite de vîntul comunicărilor libere, de la firul ierbii. Fascinat de fiziologia bucătăriei sensului, am încercat să scot la lumină pietrele de dedesubtul făcăturii operate după 1918 (similară răsturnării adevărurilor, după 1989).

Am structurat problematica în 31 de aspecte/ acuzaţii/ puncte/ părţi/ probleme/ plîngeri/ capete/ critici/ rubrici/ reproşuri/ capitole/ subiecte/ teme (fiecare rupte în cîteva sub-puncte). Fiind vorba de repertorierea acuzaţiilor aduse unor evrei sau a unor categorii de evrei (şi nu tuturor evreilor- dar această precizare, era prea evidentă ca să fie făcută explicit atunci, peste tot - aşa cum simt nevoia azi cei terorizaţi de ameninţarea represaliilor pentru "antisemitism") culese din diverse lucrări (citatele semnificative fiind publicate la www.piatauniversitatii.com/perspective). Peste tot, se poate deci citi "nişte/ unii evrei" în loc de prescurtarea "evrei/ evreii"- fără teama de îndepărtare de la poziţia autorilor recenzaţi- căci la noi atisemitismul rasial, bazat pe ură etnică şi exclusivisim religios- a fost un accident foarte rar. Mulţi autori au subliniat de altfel că nu urăsc pe evrei (şi pe atunci, nu aveau frica de legi, ca temei pentru astfel de precizări). In mare, evreimea acuzată de rele era văzută ca o populaţie invadatoare/ parazitară, organizată sectar, o alcătuire compradoră, similară mafiei "italiene" (a cărei denunţare/ înfruntare nu presupune detestarea oricărui italian). La fel cum se poate spune că indienii din America au fost victimele englezilor/ spaniolilor/ portughezilor- deşi e vorba evident de "nişte englezi", de "nişte spanioli", sau de "nişte portughezi." Dar acolo, substituirea localnicilor a reuşit, încît ocupanţii /învingătorii redefinesc legitimitatea. La noi însă, ei au plecat, încît nu ar fi trebuit, dacă nu am fi devenit colonie, să ne poată impune reprobarea patriotismului înaintaşilor, încadrat perfid la "antisemitism" holocaustizant.

Notă: Trebuie văzut, de la caz la caz, ce relevanţă au comparaţiile cu situaţia din alte ţări. Mulţi dintre cei care s-au ocupat de "chestiunea evreiască" de la noi au încercat să arate că strategia de cucerire, parazitare şi dezintegrare a naţiunilor este universală, scoţînd în evidenţă similitudini fenomenologice. Aşa cum am mai spus undeva, eu consider această armă cu două tăişuri- deabia aceste consideraţii generalizatoare putînd denota o ură generică împotriva evreilor (în treacăt fie spus, şi extirparea unui sentiment firesc ca ura e marca unei inginerii dezumanizante! ). Raportul dintre evrei şi diverse naţiuni nu e treaba noastră şi poate introduce în argumentaţie, elemente nefiabile şi o focalizare defectuoasă. Acolo unde evreii erau aşezaţi de sute de ani şi reprezentau un mic procent din populaţie, problema se pune radical diferit. Ceea ce s-a întîmplat în România secolului 19 poate fi raportat doar la istoria Palestinei, în secolul 20. Iată ce nu trebuie să observe românii cu nici un chip (mai ales acum, cînd roata pare a se întoarce):că înainte de aşezarea evreilor peste palestinieni, o uriaşă putere mondială a încercat să forţeze împămîntenirea lor masivă în România, stîrnind o aprigă rezistenţă naţională, care astăzi este delegitimată retroactiv, în numele combaterii antisemitismului. Enciclopedia /bibliografia recenzată aici arată că a vorbi de "antisemitismul" românesc din trecut este acelaşi lucu cu a vorbi de antisemitismul actual al palestinienilor; şi de cel viitor, al românilor - dacă redevin ţintă pentru sionism.

Baza de fişe (cu citatele semnificative extrase) alcătuită urmărind numeroşi autori, e prea mare pentru o expunere liniară. Ca să nu mai vorbim de colecţia textelor integrale. Dacă simpla enumerare a lucrărilor care conţin elemente interesente (din care am extras fragmente semnificative, ca să nu procedez ca filosemiţii care critică lucrări inaccesibile) a ocupat numeroase pagini, acoperirea cu mii de citate a celor 31 de teme (150-subteme) în care am descompus subiectul (capete de plîngere a românilor contra evreilor ocupanţi) ar umple un volum masiv, iar suma lucrărilor complete- o vastă bibliotecă.

Nu sînt opiniile mele (în afară de cîteva trimiteri la texte ale mele, tratate ca în cazul altor autori)- ci opinii recenzate integrativ de mine, care confirmă teza din raportul comisiei Wiesel citată mai sus.

Esenţa ideilor extrase din opinii/ păreri/ pledoarii a fost distribuită astfel ca repertoriul tematic al contenciosului româno-evreiesc, redat mai jos, să poată fi folosit ca referenţial în indexarea textelor, permiţînd căutarea/ navigarea pe baza aspectelor (aceste funcţii, ca şi accesul la citatele reprezentative, nu lucrează decît în varianta interactivă/ online a repertoriului, accesibilă la www.piatauniversitatii.com/perspective). Din motive de economie a muncii de indexare, de uşurare a modificărilor ulterioare şi de simplificare a explorării bidimensionale, deocamdată, nu am granulat fin referinţele (la nivelul celor 150 de subpuncte) ci le-am raportat la cele 31 de aspecte principale. Rămîn pentru o următoare etapă (după completarea catalogului indexat, pînă la Z): rafinarea indexării, combinarea cu căutări în limbaj natural, definirea/ folosirea ontologiei relaţiilor dintre noduri (deocamdată sugerată de trimiteri gen "vezi şi X"). Ar trebui ca în final să se poată vizualiza fulguraţiile printre minţile participante a fiecărei idei.

]În ce priveşte formularea fiecărui aspect reţinut în referenţialul tematic, documentaliştii vor sesiza caracterul sintetizator extrem al abordării mele. Şi vor bănui faptul că am revenit de multe ori asupra indexului tematic, după ce am exersat indexarea pe baza formulărilor antecedente- pînă cînd am obţinut exprimări condensate ale sîmburilor ideatici, capabile să acopere numeroase exprimări ale ideilor respective.

Am inclus în această frescă bibliografică fragmente din texte (1. de atitudine-completînd pledoaria românilor ce se considerau agresaţi de evrei 2. analitice-conţinînd informaţii utile înţelegerii tematicii). Uneori fiind vorba de o simplă notă, care se încadra în aspectele repertoriate; alteori de lucrări vaste, cu multe paragrafe interesante, sau chiar de opere constituite din numeroase texte.

Ca în orice întreprindere bibliografică, nu am cerut aprobarea autorilor (de altfel, majoritatea decedaţi) sau a editorilor (care exploateaza creaţia altora) şi nu am măsurat lungimea selecţiilor- pentru a mă încadra riguros în limitările unor legi anti- culturale. Mi-am luat/ asumat această libertate: pentru că e vorba de un act de creaţie documentaristică (fresca e o lucrare , o compoziţie în sine, un prototip novativ de radiografiere a gîndirii colective), pentru că sînt conştient de importanţa intreprinderii şi pentru că nimic nu împiedică pe cei ce s-ar simţi deranjaţi (din motive mercantile sau ideologice) de prezenţa lor în acest mozaic de semnale să-mi ceară să dau jos extrasul din lucrarea lor (ceea ce voi face imediat, pentru că nu vreau să încalc voinţa nimănui şi nici să promovez - ca patriot - pe cine nu merită).

II Notă (11.09. 2023) Îndreptățirea apărării naționale

Notă (11.09. 2023) 1. Majoritatea celor ce fac istorie (acum) la noi, ca mercenari (profesie, carieră, bani) sau din pasiune, nu par la curent cu dezbaterile profunde privind carenţele metodologice, epistemologice şi politice ce împiedică istoria să devină ştiinţă şi o menţin în gama instrumentelor de propagandă. În loc să conştientizeze (şi releveze publicului) faptul că istoricii lucrează sub presiunea (la comanda) Ministerelor Adevărurilor Concurente, ei se pretează (conştient sau nu) la farsa unei "obiectivităţi" iluzorii, se aburcă spre rolul fals de judecători neutri. Tratînd de sus (dar privind de jos) prestaţia istoricilor vechi, care se considerau apărători ai neamului din care se trag şi care-i hrăneşte, s-au lăsat (sau se fac) îmbătaţi de aiureala savantistă a istoriei obiective, fără a le păsa că, de cealalată parte a intereselor româneşti, se luptă cît se poate de partizan, fără complexe provinciale, confuzii logice şi scrupule stupide. Orice modelare a unei realităţi complexe impune simplificarea fenomenelor redate, cere filtrări şi selecţii care fac imposibil izomorfismul dintre realitate şi imaginea ce o reflectă- parţial şi strîmb. Majoritatea motivaţiilor, prestaţiilor, acţiunilor actorilor de pe teren nu se poate regăsi în povestirile a posteriori. Nimic nu impune, de altfel, participanţilor să spună adevărul sau să-l consemneze în documente. Alchimiştii istoriei nu scot aur din fier, ci trebuie să producă "adevăr" din marea de minciuni. Arhivele sînt metodic alcătuite şi gestionate de forţe interesate. Cu greu se pot reface, agregînd numeroase mărturii, din posturi diferite, unele întîmplări factuale ; dar cînd se ajunge la nivelul semnificaţiilor, veridicitatea dispare ; ea îşi pierde chiar sensul - căci intră în joc valorile intrinsec personale şi reperele absolut relative. A rămîne la nivelul unor fapte izolate se poate- parţial- dar nu pare util. Şi chiar aşa, manipularea se va manifesta prin selecţie. Năzuim spre ceva mai înalt şi sintetic, la înţelesuri şi învăţăminte… Dar cu acestea operează cel mai eficace bucătăria fabricilor de sens, istoria captivă devenind o armă de îndoctrinare (educare), o pîrghie ideologică. De aceea, într-o epocă dominată de cosmopolitism (globalism, mondialism etc.) întregul spaţiu vizitabil al memoriei poate fi reorganizat, distrugîndu-se alcătuirile conceptuale favorabile naţionalismului- tratat ca rătăcire (de o pletoră de servitori academici). De aceea s-a putut răsturna totul după 1944, sau după 1990. Şi se va putea, ori de cîte ori, în orice direcţie utilă puterii. Are cine pescui ghişefturi/ sinecuri, decurcîndu-se parşiv în aceste ape schimbătoare. Are cine plăti - din ce se extrage din colonie. Boia poate fabrica mituri noi, ce se vînd azi bine, din rămăşiţele celor dărîmate. O simplă reciclare. Mitul obiectivităţii nu e decît o zăbală care împiedică evadarea pe verticala înţelegerii condiţiei noastre şi permite reluarea revirginată a campaniilor de plămădit consimţămînt. 2. Împotriva acestei amăgiri a "obiectivităţii" am conceput hiperfresca, ca formă de expunere a unei perspective de sinteză a unui sistem de subiectivităţi corelate ; ilustrare a poziţiei partajate de românii ce nu s-au vrut încălecaţi de străini ; atitudine de respingere/apărare care s-a manifestat continuu, variat, pe o îndelungată perioadă, evident sau ascuns. Încerc o răsturnare de metodologie. Prin organizarea fagurelui, mi-am propus să sprijin perceperea coerenţei intrinseci a ansamblului de crîmpeie extrase din reacţiile individuale ale unei categorii de români. Evident că au existat şi alt fel de români, pe care apariţia străinilor nu i-a deranjat ; sau chiar şi-au bazat descurcarea/prosperitatea pe colaborarea cu ei ; locuitori pentru care postura de "străin" nu are importanţă, unii indiferenţi, alţii chiar oripilaţi de "xenofobie"; sau alogeni, care au plămădit o perspectivă cosmopolită, convenabilă penetrării lor etc. Aceste perspective conflictuale au coerenţa lor şi pot fi contrapuse, întru reflectarea tensiunilor vieţii colective, la un nivel superior de înţelegere a fenomenelor. Rămînînd de organizat cartoteca perspectivelor esenţiale ce s-au înfruntat, de către cei ce gestionează "istoria"- dacă aceştia vor renunţa la ambiţia vană de a creea, aposteriori, o falsă coerenţă globală. Atît cred eu că se poate, cînd faci radiografia unor epoci şi a unor procese istorice. Indienii din America şi colonizatorii lor nu pot scrie o istorie comună, pentru că au trăit pe feţe, versante diferite ale realităţii. Alegem fiecare privirea asupra vieţii României care corespunde eşafodajului clădit în conştiinţa proprie. Nu putem unifica perspectiva luptătorilor (ce se percepeau ca nişte anticorpi) contra năvălitorilor străini, cu aceea a colaboraţioniştilor- ce se percepeau ca agenţi ai umanităţii utopice fără delimitări (etnice). 3 Se produce un tot mai grav dezechilibru între efortul uman de analiză şi cel de sinteză. Toată lumea răs-mărunţeşte, lămureşte detalii generate incontinent, urmăreşte decuparea în firmituri a "actualităţii", îngustează expertizele specializate ; mai nimeni nu se mai străduie să refacă imagini holistice, nu duce provocarea transdisciplinară, nu concepe imagini de ansamblu- inteligibile de o conştiinţă personală, refăcătoare de unuitate sistemică. Cultura se orizontalizează, difuzată aneantizant într-un ocean de micro-adevăruri, pentru că nu se mai ridică o construcţie pe vericală, nu se mai încearcă o iererhizare care să resimplifice lumea, la nivele superioare de sens. Toată lumea vede copacii, nu pădurile reale- înlocuite cu o unică pădure, imaginară, impregnată artificial în conştiinţe. Efectul acestei rătăciri orizontale sub comandă totalitară va fi catastrofal, datorită multiplicării cancerigene a lucrurilor si reflectărilor lor. Prin frescă, încerc sa opun simultan rezistenţă dezintegrării sensului în aşchii dar şi fuziunii imaginii unice- fundamental false. Formarea unor radiografii coerente, de sinteză perspectivală, pe cîteva dimensiuni majore ale socialităţii (naţionalism/internaţionalism, colectivism/individualism, pragmatism/spiritualism, conservatorism/progresism, etc. ) ar putea să permită alcătuirea unui model mai corect/semnificativ al trecutului, decît iluzoriile sinteze unice, pe care le încearcă istoricii - sinceri sau aserviţi. Mi s-a sugerat să precizez că am scopuri "ştiinţifice", ca să nu pot fi încarcerat, pe baza unor legi monstruoase, care nu pot fi driblate cu fleacuri speculative, ci trebuie respinse frontal- ca anti-constituţionale, anti-sociale, anti-naţionale, anti-logice şi anti-faptice. Mi se pare nedemn, păgubos şi neadevărat să vorbesc în numele ştiinţei- cum văd că se pretează alţii, nu ştiu cît de inocent (de la un prag încolo, ar trebui să ştii că nu ştii). Eu încerc să fac meta-ştiinţă prin acest exerciţiu arhitectural, comit un act constructiv de contestare a metodologiei actuale. Pot doar spune că e o aplicare prototipală a problematicii organizăzii explicaţiei, atacate în teza mea de doctorat. Nu aparţin deci "frontului istoric" (decît ca dizident), căci eu am motive să consider că istoria, aşa cum e făcută, trădează memoria. Aşa cum se întîmplă cu religia în raport cu credinţa, cu politicianismul în raport cu politica, cu justiţia în raport cu dreptatea etc. Că a crescut nemăsurat capacitatea farsei o dovedeşte faptul că s-a putut ajunge la actuala campanie de îndoctrinare anti-naţională şi de măsluire a trecutului României. Atingîndu-se pragul de a se putea impune românilor, fără cine ştie ce rezistenţă, batjocorirea înaintaşilor lor patrioţi… în propriile noastre cărţi de istorie. Că asta e un semn clar de colonialism — e una (Spune-mi ce valori sînt obligatorii şi-ţi spun cine conduce). Altceva este însă să ne întrebăm, cum de e posibil ? Cum de s-a ajuns ca pînă şi cei mai vajnici apărători ai naţionalismului românesc să se lase cantonaţi steril în polemica despre "holocaustul" anilor 40, în loc să se raporteze tranşant la cele două secole de cotropire teritorială, demografică și economică a ţării de un trib străin hotărît să-şi realizeze cu orice preţ proiectul naţional ? O fi bine că unii se ocupă cu combaterea exagerărilor privind amploarea loviturilor date de români evreilor, în fereastra celor cîţiva ani de reacţie agresivă, deschisă de mişcarea "antisemită" de la Berlin (pun ghilimele pentru cei obsedaţi de problema terminologiei). Dar cum de atît de puţini (Paul Goma, de exemplu) ies din această tranşee (în care ne închid adversarii, strategic)- ca să arate de ce s-au repezit românii pe evrei atunci ? Nu aveau nimic de răzbunat, nimic de rezolvat, nimic de schimbat ? De ce nu fac românii ce a făcut Soljenițin în magistrala sa sinteză, "200 de ani împreună": arătînd cum ne-a fost invadată ţara de evrei, care apoi ne-au cotropit economia, deturnat politica, aservit statul şi reprimat rezistenţa ? Sau, după scurtul episod al reacţiei noastre, denunţate azi ca inadmisibilă, cum s-au răzbunat ei după 1944. Sau cum este reluată cotropirea, după 1990. Chiar apărătorii românismului, obsedaţi de respingerea acuzaţiei de "antisemitism", nu mai văd imaginea de ansamblu. Îşi modulează pledoaria după balizele ajunse în Monitorul Oficial. Susţin că românii nu i-au detestat pe evrei… doar i-au combătut. Îi rog să analizeze mierea din acest fagure ; poate vor sesiza cît de jalnică e pretenţia că noi nu am opus rezistenţă evreilor. Dacă opunerea asta a fost și este criminalizată, sub porecla de "antisemitism"- ea trebuie asumată ca legitimă. Ne lăsăm admonestaţi ca şi cum Românii au invadat Israelul, nu invers. Situaţia din secolul al XIXălea a fost similară cu destinul Palestinei după 1920, când s-a aplicat proiectul «sionist» lansat de Theodor Herzl. Sesizăm uşor absurditatea tratării palestinienilor ca "antisemiţi", dar a românilor, nu. De ce nu ne asumăm bărbăteşte lupta pentru eliberarea românilor de forțele coloniale. Poate şi pentru că nu dispunem de instrumente, ca fresca realizată de mine, uneori cu contribuția unor prieteni sau militanți anonimi, prin care realitatea trăită azi, să fie luminată dinspre un trecut cu adevărat bine înţeles ? Ştiu că habotnicilor "progresului" li se pare aberant să cauţi înălţarea spirituală în spate, dar acesta e rezultatul decadenţei antropologice care ne-a condus în stadiul de a ni se controla sufletele de către o putere odioasă. Citind fragmentele agregate în frescă, orice om de bună credinţă va constata cît de mult am regresat, de cînd ne-am părăsit matca devenirii fireşti ca să ne lăsăm fabricaţi altfel, dinafară (pericol semnalat de mulţi, ca Mihai Eminescu, Simion Mehedinţi, sau Mircea Vulcănescu). 4. Dar de ce nu dispunem de mijloace eficace de luptă, în războiul de sens ? Slăbiciunea noastră este rezultatul unei istorii aspre şi efectul acțiunii adversarilor/ domesticitorilor noştri. Am ajuns să nu mai ştim că pentru o parte importantă a conştiinţelor româneşti emancipate, România a fost victima unei seculare agresiuni evreieşti (după altele, suferite anterior- cum a fost cea fanariotă- care a creat cadrul favorabil ultimei invazii) pentru că ne-a fost cenzurată metodic cultura. Încît să nu putem opune argumente îndoctrinării curente. Cînd am început lucrul la frescă, nu ştiam că vestigiile gîndirii sînt acoperite de straturile unei cenzuri metodice, vizibile sau ascunse. Pe parcursul căutării unor fragmente semnificative pentru nodurile ideatice (ajutat de catalogele cărţilor interzise şi de aluziile uitate prin ce a rămas), am descoperit că autorii mesajelor "antisemite" au fost înveliţi cu o uitare suspectă, organizată. Încît s-a ajuns la "performanţa" de a nu ne mai cunoaşte aristocraţia culturală (sociologi, scriitori, medici etc)- dispărînd în ceaţa unei neglijări consecvente aceia care au «păcătuit» cu ceva faţă de evrei. Personalităţi care ne-au determinat major destinul (ca A. D, Holban, Radu Rosetti, Anastasie Hâciu, Ion Lahovari, etc etc.) sînt acum practic necunoscute. La cei ce n-au putut fi eliminaţi (Alecsandri, Eminescu, Creangă etc. ) a fost castrată partea "cu probleme". Lădiţe cu manuscrise au dispărut, preluate de anumiţi anticari. Cataloage de bibliotecă s-au evaporat. Documente care au jucat un rol cheie în războiul româno-evreiesc nu mai pot fi găsite… Citim sute de comentarii despre texte de o pagină, pe care nimeni nu o poate prezenta ; dar adversarii le deţin pe toate. Biblioteca Naţională e prin buncărele la Tel Aviv, unde nu mai poate fi consultată. Fonduri de arhivă au devenit inaccesibile nouă, după ce s-au livrat delegațiilor oficiale sau discrete evreiești, trimise să le recupereze documente, trebuincioase pentru a construi discursul ideologic și politic de culpabilizare, în baza căruia să ni se pretindă despăgubiri. Foarfecele cenzurii filosemite a lucrat eficace, peste un secol. Cum a fost posibil ? Iată întrebarea la care trebuie să răspundă cei ce nu cred în teoriile complotului. Iată situaţia de fapt pe care nici un judecător nu o poate anula prin trimiteri la legi. Eu am profitat de găsirea unor exemplare uitate prin poduri, scanarea şi plasarea urmelor supravieţuitoare pe Internet, recuperînd astfel o parte din această Atlantidă scufundată orwellian. Rezultatul e un fel de hiper-muzeu, o arhivă-monument activă, agregînd o parte retrăibilă a culturii noastre, care trebui să fie recucerită, nu poate fi lăsată să dispară, să fie ascunsă din nou. Dar aceasta nu mai e în sarcina şi puterea mea.”

Cercetător interdisciplinar Ioan Roșca

Surse
Fragment video:
Emisiunea Dincolo de Orizont "O frescă a colonizării străine a spațiului românesc" - 12.09.2023
Moderator Calistrat Atudorei
Invitat Ioan Roșca
"O frescă a colonizării străine a spațiului românesc"
https://fb.watch/o5dKrctT8y/

https://www.facebook.com/DisTV.ro/videos/2526704864171901/
Foto introducere :
6.3 Fresca împotrivirii fata de asezarea evreilor în România - hiper-bibliografia unei perspective - Certitudinea #139 p1
http://www.piatauniversitatii.com/perspective/
Text final:
Explicații
https://fresca.piatauniversitatii.com

Link Facebook:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0mjRd4Qi9rU2MaNAzPFviQzBYJnFDGRucnajpNfCRB2MpKtTHnxE8jPLKEipL4eVml&id=1486561754

Montaj prezentare video:
Leonard Chesca
03 noiembrie 2023

Vedeți și :
Emisiunea "Dincolo de orizont" de astăzi, 31 octombrie 2023 cu titlul "Români, ne trezim și ne ridicăm sau ne stingem în lanțuri?", moderatorul Calistrat Atudorei îl are pe invitat pe dl. Ioan Roșca
https://fb.watch/o5dHaZR3r7/